IMM-urile din România – ultimul loc la digitalizare

Antreprenoriatul din România întampină o multitudine de probleme în drumul spre digitalizare. Forța de muncă slab adaptată digital și lipsa fondurilor necesare adoptării de tehnologii reprezintă câteva bariere digitale ale IMM-urilor.

Chiar dacă transformarea digitală ar trebui să fie un obiectiv important al întreprinderilor, în România acest aspect este într-o mare măsură ignorat.

Conform ADR – Din statisticile Eurobarometrului din prima jumătate a anului 2020 se observă că România se plasează la coada clasamentului european ȋn ceeea ce priveşte ponderea IMM-urilor care au un plan sau o strategie pentru a-şi digitaliza activitatea proprie.

Transformarea digitală este importantă pentru toate afacerile indiferent că sunt micro-întreprinderi sau întreprinderi mari.

Digitalizarea vine sub forme diferite pentru fiecare companie dar scopul final este de a-și eficientiza modul cum lucrează și cum oferă valoare clienților.

Tot în studiul Autorității Pentru Digitalizarea României găsim faptul că există o diferență majoră între dorința de digitalizare și abilitatea efectivă de adoptare și că ar fi o caracteristică întâlnită în IMM-urile din România, Balcani, Turcia.

53% din IMM-uri întâmpină probleme de digitalizare

Afacerile din România într-un procent de 53% susțin existența unor bariere pentru digitalizare. Acest lucru scoate în evidență faptul că există o imaturitate digitală și că multe companii nici măcar au luat în considerare transformarea digitală (nu sunt conștiente de nevoia lor de digitalizare)

În comparație cu statele unde digitalizarea este mai ridicată, România se află în stadiul anterior procesului efectiv de transformare digitală.

Astfel că printre barierele digitale întâmpinate se regăsesc în principal unele legate de capitalul uman: forță de muncă slab adaptată digital, tehnici și abilități digitale specifice managementului companiei și cea mai mare barieră, lipsa fondurilor.

O diferență notabilă între statele avansate spre digitalizare este că acestea văd ca bariere importante: securitatea IT, rezistența internă la schimbare, lipsa abilităților și insfrastructurii IT.

Pe când în România și în statele din Balcani se regăsesc lipsa de resurse financiare și obstacole în cadrul reglementării ca fiind o problemă mai mare.